Attila Biro

OBSERVATOR LA VOT Am observat alegerile de ieri în Olt. Cred ca n-am scăpat vreun scrutin din 2007 încoace la care să nu fiu pe teren. O să pun aici câteva observații la semicald. Mașinăria de partid. Am ajuns în Leleasca – Olt pe la 11. În fața secției era fostul primar, Ion Negreanu, acum consilier local, aștepta alegătorii. A fost nevoit să plece după ce am sesizat comisia secției de vot. Am stat la povești cu el și i-am explicat că nu are de ce să stea acolo. El s-a scuzat și mi-a spus că trebuie să stea la pontaj. Urma să fie verificat de la județ. Mi-a explicat că va candida anul viitor, dacă face rost de 15 mii de euro. Mi-a propus și mie să vin primar acolo. Condiția era să am cei 15 mii de euro. I-am spus că menirea mea în societate e alta. I-am adus aminte că vecinii săi au dreptul să voteze liberi fără “îndrumări”. Fostul primar e personaj și aici. Asta e mașinăria de partid care înfrânge dreptul la vot liber. Și nu va faceți iluzii că e apanajul unui singur partid. E o structură piramidală care în ziua votului încearcă să controleze procesul electoral. Ca într-o piesă de teatru, cetățenii sunt doar niște saci de carne buni să ducă o bucată de hârtie de la măsuța din sala de clasă la urnă. Am regăsit scena repetată prin județ. Oameni de bine care păzeau secțiile de vot. Diverși indivizi care le transmiteau alegatorilor din priviri și direct că “sunt datori partidului”. Cetățenii orfani. Unele sate au fost spoite inainte de alegeri. Cate o limbă de asfalt așezată de la biserică până la școală. Asfalt turnat prost. Recurent am văzut asfalt pus pe drumul de pământ, fără lucrări de terasare, fără o fundație. Rezultatul e inevitabil. La anul după dezgheț acele petice de asfalt o să fie vraiște. De altfel, peticele de asfalt de la campania din 2016 arătau ca după cataclism. În rest, cred că știți peisajul: scoli insalubre, sate rupte de civilizație, sărăcie. Toate astea așezate într-o geografie superbă. Cetățenii de acolo sunt orfani. Buni doar în statistici și la vot. Furia. Până la amiază compoziția votanților a fost colorată. Sentimentele erau la fel amestecate. Pe seară am ajuns în Ciorogârla. Cozile erau consistente. Sentimentul era însă de ură și frustrare. Nu era un vot pe prietenie. În paralel pe net se aduna, din nou furia celor din străinătate care au fost blocați să voteze. Din relatările amicilor sinistrați la cozile infernale din Anglia răzbătea disperarea. În țară sentimentul de neputință alimenta furia. E ca și cum vezi cum fratele tău se îneacă și tu nu ai cum să îl ajuți pentru că niste golani te-au legat la mâini. De fapt a fost vorba de furia pe golanul din curtea școlii. E vorba de golanul ăla care te scuipă între ochi, iți ia covrigul din mână și apoi te pune să îi faci și tema. La final vrea să fie și respectat ca fiind intelectual.

Posted by Attila Biro on Monday, 27 May 2019