Categories
De pe teren

La furat de voturi în Teleorman

Relatare de Oana Despa

E aproape de prânz. 24 noiembrie 2019. Al doilea tur de scrutin. Stăm la căldură, în secția unde vecinii de zeci de ani ai primei femei candidate la președinție, ex-primă prim-ministră româncă – Viorica Dăncilă, votează pe bandă rulantă. Număr în gând buletinele de vot și încerc să fac prognoze. Ne așteaptă o zi lungă și plictisitoare. Nimic nu pare în neregulă la Școala 2 din Videle. Toate partidele au reprezentanți și niciunul nu pare să își abandoneze locul de păzitor strașnic al democrației la masa alegerilor. Ies pe rând la fumat sau la toaletă, după ce se asigură că un coleg de la un partid apropiat e cu ochii pe urnă. Mai apare câte un alegător exaltat, pornit să facă propagandă ascunsă, dar e pus imediat la punct. La Videle, nu fură nimeni nimic! 

Membrii secției sunt fericiți: ritmul alert în care se votează le va alunga oboseala și plictisul. Ne va prinde seara cu un scor record de alegători. În cap îmi sună melodia aia cu cincinalul în 4 ani și jumătate, în timp ce scrollez prezența la alegeri: Teleormanul e pe primul loc! 

Pentru noi, o decrețică și o millenials, observatoare de vot de ocazie, corectitudinea ca la carte nu e deloc îmbucurătoare. Ne simțim ușor inutile, dar e vina noastră.  Așa e când vrei să vezi pomul lăudat al alegerilor în secțiile vedetă, presiunea publică îi face pe oameni să fie corecți. Ne îmbărbătăm cu gândul că măcar o să o vedem pe fosta ministră de Interne la vot. Vecină de bloc cu ex-premiera, Carmen Dan, votase și în primul tur la Videle, după o plimbare electorală prin piață. 

Cum foamea ne paște, Patricia caută deja cele mai bune variante de a lua prânzul în oraș, când sună telefonul. 

Sunteți departe de școala din Bâscoveni, comuna Gălățeni? Există informații că s-ar fi încercat vot dublu. 

Avem 20 de kilometri de mers. O lăsăm pe Carmen Dan, votul civilizat și rapid și pornim către Bâscoveni. Pe drum, ne facem documentarea. Secția 181 are 490 de votanți pe liste, e o secție medie cu prezență bună până la ora la care plecasem. La început, drumul e plin de gropi, apoi, ca printr-o minune, la Cosmești drumul devine lin, e perfect marcat și are și ieșiri către nicăieri, asfaltate și trasate și ele. Plus parcări din jumătate în jumătate de kilometru. Ca la carte. Oare câți turiști se opresc între Cosmești și Bâscoveni pe marginea șoselei. Mai târziu, când găsesc puțină vreme, deschid net-ul și găsesc că drumul a fost asfaltat pe PNDL II, cu bani de la Liviu Dragnea. 

La capătul lui, șoseaua se împarte în două. La stânga e Bâscoveniul. O luăm intr-acolo, printre gropi. Ratăm intrarea în școală și ne întoarcem. Așezată pe un maldăr de pământ, la capătul unui drumeag plin de noroi care face mașina să patineze,  înconjurată de gunoaie, secția 181 stă într-o încăpere rece. Membrii sunt toți cu gecile pe ei și, de cum intrăm, se plâng că a plecat fochista și că lemnele sunt ude. 

Doamna președinte, suntem observatori, ne permiteți să stăm în secție?

Ne ia legitimațiile, ne silabisește numele și ne trimite le colț: 

Stați acolo, dar dacă se aglomerează, vă rog să ieșiți. 
Cum adică să ieșim? Aveați obligația să ne amenajați un loc în care puteam să stăm civilizat. Nu e o problemă că ne țineți în picioare, dar să ne dați afară…

Dă înapoi, așa că plusez și o întreb ce s-a întâmplat cu votul dublu. 

— Nu s-a întâmplat nimic, a vrut un alegător să voteze și apărea că a cerut și urna mobilă, dar l-am lăsat să voteze că nu pot să interzic dreptul de vot. Dar a sunat la 112 și a venit poliția, a luat actele și a făcut dosar penal.
— Și câte cereri de vot cu urna mobilă aveți?
— 56!
— Și le verifică pe toate poliția?

Nu termină bine de vorbit, că o echipă Digi24 intră pe ușă. Negociază să filmeze și e nevoită să le spună și lor povestea. Prezența noastră agită spiritele. Vine poliția din nou, după ce colegii de la județ află că am ajuns în secție. Profit de ocazie și sar pe ei. 

— Nu vă supărați, înțeleg că ați făcut un dosar penal, dar cu restul de cereri de vot cu urna mobilă ce faceți? Au toate acte medicale doveditoare că persoana nu se poate deplasa?

Fâstâcit, domnul comisar Bucescu mă asigură că „va extinde cercetarea”. Apoi pleacă! 

Noi mergem la doamna președintă și insistăm să ne spună unde e urna mobilă, ca am merge după ea. 

— Nu pot să fac asta, ne-o trântește. Dacă erați de dimineață aici, mai mergea, dar așa îi timorați pe membrii secției de votare. 

Ne retragem în colțul nostru. Între timp, un domn de la un partid încropise două scaune rupte pentru noi. 

— Dacă tot rămâneți, nu mai stați în picioare măcar, dar să fiți atente să nu cădeți. 

Nu trec decât câteva minute până când o doamnă în vârstă, însoțită de o alta, intră în secția de vot. Are buletin vechi. În întinde domnului cu tableta. Acesta trece datele pe tabletă și șoptește ceva președintei. Președinta încearcă să îi zică ceva însoțitoarei în șoaptă și o roagă pe doamna să ia puțin loc. Femeia în vârstă nu aude. 

— Ce zici, maică? Să stau, de ce să stau? 

Mă bag și eu. 
S-a întâmplat ceva? 
— Doamna a făcut cerere de urnă mobilă și a venit și aici!


Se întoarce către femeia care o adusese: 
— Bine, mă, de ce ai adus-o, dacă are cerere? 
— Eu nu am adus nimic, am găsit-o în fața curții. Cred că a făcut fiică-sa cerere și ea nu știe.


Mă duc spre femeia în vârstă și mă uit în ochii ei. Îi vorbesc tare și apăsat. Mai mult îmi citește pe buze. Înțeleg că nu a cerut nimic, că nici fiica nu avea cum și că la primul tur votase în secție, pe picioarele ei, ca și acum. 

Patricia sună la 112. Femeia care o însoțise dispare încet din secție. 

În cinci minute, poliția descinde. O ia pe doamna în vârstă care nu mai apucă să voteze și dispar împreună. În timp ce se îndreaptă către mașină, încarcă să minimizeze pe cât posibil povestea. 

O las pe Patricia în secție, mă urc în mașina și mă duc să caut semnal, ca să pot trimite la Funky video-urile să afle lumea de ele. Reușesc doar să urc unul pe Facebook când sună Patricia. 

— Hai, repede, s-a întors urna mobilă și e o doamnă drăguță cu ea care chiar ne-a rugat să mergem și noi cu ei, să vedem ce e pe teren. 

Ajung la timp și plecăm prin sat. Cu răbdarea-i ardelenească, Patricia trece la butoane. Mergem din casă în casă, care mai de care mai prăpădite, cu oameni care mai de care mai săraci. Cu mici excepții, mai toți au aceeași poveste. 

Tanti Floarea: Veniseră o doamnă și un bărbat.  
Delegat 1: Da, tanti!
Delegat 2: Aia a fost data trecută, data trecută și acum e a doua oară.
Tanti Floarea: Păi da, dacă a venit atunci și am votat acasă, mai… 
Delegat 1: Pai se votează și a doua oară, ați mai făcut cererea acu? 
Patricia: Da nu ca doamna. 
Tanti Floarea: Nu am făcut, nu am mai știut noi sa mai facem cerere Nu a venit nimeni la dvs. sa scrieți o cerere și să semnați? 
Tanti Floarea: Nu, acum nu a mai venit. Că dacă nu o fi început de mult sau dacă nu or făcut de mult .
Delegat 1: Cum facem, mă? 
Delegat 2: Or fi făcut atuncea și ați zis că sunteți de acord și acum, dacă atunci ați făcut. Delegat 1: Aveți buletin? Vreți să votați? 
Tanti Floarea: Buletinul meu nu e mama acasă, e la baiat la București.
Patricia: Deci nu puteți vota. 
Delegat 2: E rezolvată.

Delegat 1: Ieși cu buletinul
Patricia: Dar cine a făcut cerere pentru urna mobila?
Nenea: A venit Catalina a lu’ Gheorghe.
Delegat 1: Păi da. Dar cine a fost acasă? Ai fost tu să o ajuți?
Nenea: Nu, nu, unchiul.
Delegat 1: A fost unchiul tău? Băiatul ei?
Nenea: Da, a dat o semnătură dacă sunt de acord sa voteze. Păi haideți încoace!
Delegat 1: Da, e bine așa dacă… Păi nu, intri și iei buletinul.
Patricia: Eu credeam că cineva din familie trebuie să facă cererea sau..
Delegat 1: Pai el e nepot și cel care a făcut e băiatul lu’ doamna care a făcut.
Patricia: Da, eu mă refer să facă cererea nu să semneze pentru dumneai, adică eu credeam că așa e procedura.
Delegat 1: Păi a făcut si procedura, cred că a scris-o el…
Nenea: Ia buletinul!
Delegat 2: Cererile nu sunt model și decât le completează ei?
Delegat 1: Sunt model. Nici nu le-am văzut cum sunt.
Delegat 2: Completează numele cu buletinul.
Nenea: pai dati-va mai încoace, mamaia nu vede, e nevazatoare.

Patricia: Bună ziua.
Delegat 1: Bună ziua! Ați făcut cerere să votați? Că am venit cu urna mobila?
Tanti: Cum?
Delegat 1: Nu aude. Bună ziua!
Tanti: Bună ziua! Cine sunteți?
Delegat 1: Am venit cu urna mobilă. Ați făcut cerere să votați?
Tanti: Păi dar n-am votat? Am votat.
Delegat 1: Păi a doua oară acu’
Tanti: A doua oară, votăm și acuma.
Patricia: Dar ați făcut dumneavoastră cerere?
Tanti: Da venirăți trei acum? Cine ești mata?
Delegat 1. Da. De-aici din sat, nu mă cunoști după voce?
Tanti: Cine? Nu te cunosc.
Delegat 1: Ați făcut cerere să votați sau nu?
Tanti: Unde să fac eu cerere?
Delegat 1: La primărie ca să venim acasă să votați că nu puteți veni acolo.
Tanti: Păi nu pot sa vin, păi doar n-am făcut, știe…
Delegat 1: Ați făcut?
Tanti: Nu am făcut cerere, știe și primarul am și poza aici am și tot.
Delegat 1: Aveți buletinul?
Tanti: Ți-l caut acuma.
Delegat 1: Păi hai, dacă… Veniți cu buletinul.

Delegat 1: Aveți buletinele?
Nenea: Da.
Delegat 1: V-a făcut nora cerere ca să votați? Sau băiatul?
Nenea: Noi mai știm? Nu știu.
Delegat 1: Păi nu știți cine v-a făcut?
Nenea: Nu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *